Comunitatea Free Software din România e mult mai mare decat credeți – problema e că nu știu unii de alții.

Îmi permit să vă sugerez câteva site-uri și liste de discuții cu care să intrați în contact, pentru a obține AJUTOR IT (de multe ori gratuit):

http://wwww.softwareliber.ro
http://www.fedoraproject.ro
http://ro.openoffice.org

precum și rețeaua LinkedIn (căutați grupurile de software liber, Fedora, CentOS, OpenOffice.org, Debian…).

Romania nu are oameni in functii de decizie politica care sa inteleaga in detaliu cum se organizeaza o biblioteca digitala (din pacate nici una fizica). Din ce am vazut pana acum nu mi se pare ca cei care iau decizii in CE stiu mult mai multe insa, spre deosebire de noi, au incredere sau macar pleaca urechea la specialisti. Proiectele de digitalizare cu care se lauda au fost finantate de ei dar pe baza propunerilor venite de undeva…de la profesionalisti in stiinta informarii europeni as crede si spera. Ei bine eu nu as fi asa blanda cu cei care dpdv profesional au venit cu propunerea Europeana.eu sau care au girat pentru ea. Daca din primele momente cand a fost initiat acest proiect nu si-au pus serios problema traducerii metadatelor…eu zic ca nu trebuiau sa se apuce de treaba. Cate limbi si dialecte sunt in tarile EU? Daca chiar considerau ca initiere acestui proiect este foarte importanta puteau cel putin sa ii explice clar limitele de la inceput.

Faptul ca CE a facut atata publicitate acestui prototip dovedeste insa ca nu au fost avertizati de problemele care erau de altfel inevitabile. Daca am putea presupune ca numarul mare al vizitatorilor din primele zile putea fi o surpriza (desi la cata publicitate i s-a facut ma indoiesc) faptul ca termenii cautarii ar trebui tradusi automat in toate limbile pentru care exista inregistrari trebuia stiut neaparat. Un consens legat de minimul de descriere al contextului obiectului ar fi din nou ceva elementar.

Am avut candva cu dvs. o discutie legata de necesitatea unui master pe digitalizare/digitizare in Romania. In lumina celor petrecute cred ca e nu numai necesar dar trebuie sa contina si cursuri de diplomatie pentru ca, pe langa pregatirea profesionala sa li se dea viitorilor profesionisti uneltele cu care, la masa de discutii, sa poata “educa” CE in aceste probleme.

Si in rest…numai de bine:)

1) Noua interfaţă la Apograf progresează. Încet (a trebuit înlocuit complet softul comercial iniţial).

2) Oamenii cu care vom lucra sunt — mai ales — catalogatori/indexatori. Deformaţia lor profesională îi face să înţeleagă nevoia de metadate descriptive complexe. Nu mi-e foarte frică în această zonă.

3) Deocamdată avem puţin material digitizat. Nu cred că ne putem permite să refuzăm prea multe. Sigur că trebuie grijă la fixarea priorităţilor pentru ce se va digitiza în viitor. Dar dacă o bibliotecă sau muzeu digitizează ceva nu chiar de maximă importanţă (de pildă din patriotism local), nu cred că vom refuza materialul respectiv.

4) Dacă trebuie să aleg între a) două cărţi facsimilate şi b) o carte facsimilată şi ocerizată, aleg opţiunea a). Dar nu cred că astfel de decizii vor fi luate de mine :-)

5) În chestiunea „predării digitizării”. Mă tem că avem o neînţelegere terminologică. În acest context, prin „digitizare” nu înţeleg fişarea (i.e. producerea metadatelor) resursei, ci conversia analogic-digital, i.e. scanare, fotografiere, dactilografiere etc. Pentru aceste activităţi nu văd nevoia de studii aprofundate. Producerea metadatelor pentru resursele digitale este o activitate normală de catalogare/indexare. Aşadar, catalogatorii/indexatorii pe care-i avem pot face treaba asta fără o pregătire specială îndelungată. Nu înţeleg prea bine conceptul de „specialist în digitizare”.

Dan Matei

Utilizatorul si nevoile lui sunt ceea ce ma intereseaza pe mine cel mai mult in general deci si in acest proiect. La Apograf ati promis de ceva timp o interfata prietenoasa…cum mai merge? Sunt foarte curioasa cum o sa fie primita, daca o sa va creasca numarul vizitelor.

Am inteles foarte bine de ce propuneti un model de date complex dar, ne intoarcem iar la oamenii cu care lucram: ei inteleg aceste lucruri? Inteleg cum anume ii ajuta pe utilizatiri daca pun informatii intr-un anumit fel? Cred ca cei care o sa decida cum vor fi cheltuiti banii (daca vor fi alocati :D) trebuie sa stie ca trebuie investit serios in pregatirea profesiona a celor care participa.

In legatura cu nazurile cand nu avem nimic…mi se pare ca e un pic invers: suntem prea saraci ca sa ne multumim cu mai putin. Putin cerem, putin primim. Pe mine ma intereseaza daca s-a discutat optiunea OCR in mod serios.
Pe de alta parte openlibrary.org nu a fost facuta cu multi bani gestionati de institutii ale statului. Acolo bibliotecarii au aplicta la un grant(!) si au muncit pentru ca credeau in proiect…La noi cei care cred in proiect sunt de cele mai multe ori separati de cei care impart banii pentru proiect…sau ma insel?

Domnule Matei sper ca inteleg eu gresit afirmatia dvs.”nu prea văd ce e aşa de special de predat” legat de digitalizare. Mi se pare ca seamana foarte mult cu credinta conducatorilor iubiti din comunism care spuneau ca oricum oricine poate fi bibliotecar, nu e nimic special… Facultatile mari de profil din Romania sunt prinse inca in mreje vechi care trebuie rupte dar nimeni nu are nici un interes…Facultatile mici si noi produc diplome nu specialisti…Nu spun sa nu digitalizam din acest motiv dar mi se pare ca o politica nationala de digitalizare trebuie sa ia in considerare actuala lipsa si nevoia de a avea specialisti. In plus ar trebui chiar sa sustina formarea lor (prin reglementari clare si specifice).