Chestiuni documentaristice (inclusiv bibliologice)

Dan Matei (care își dă și el cu părerea).

Biblioteca Digitală a României [BDR]: „cu ce oameni se va lucra ?”

with 5 comments

În comentariul la postul precedent, doamna Şerbănuţă îmi pune două întrebări importante. Încerc să răspund aici la prima (care e multiplă :-) La a doua, poate mâine.

Aşadar, zice doamna Şerbănuţă:

… as repeta aici intrebarea mea postata pe Prolibro legata de acest proiect: cu ce oameni se va lucra ? Stiu ca bugetul va rezolva o parte din probleme, dar pregatirea oamenilor ia timp. Cine se va ocupa de asta ? Impresia mea este ca CIMEC-ul nu e foarte mare…se va extinde in viitor pentru a putea sustine acest proiect ? Vor fi adusi sa lucreze in proiect informaticienii ? Sau bibliotecarii? (Stiut fiind ca la noi rare sunt intersectiile dintre ei).

Întâi, răspunsurile scurte:

 

  1. Cu oamenii existenţi: a) pentru digitizări pretenţioase există firme specializate; scanări simple ştie/învaţă oricine; b) catalogatori (încă) există.
  2. CIMEC are cam 40 de oameni şi nu (cred că) se va extinde (poate va avea ocazionale colaborări externe). Şi n-am zis că proiectul BDR e strict treaba CIMEC.
  3. Desigur: trebuie „aduşi” informaticieni, bibliotecari, muzeografi, arhivişti.

 

Răspunsul lung:

Memento: de ce e nevoie ? a) de resurse digitale (text, imagine, sunet, video) şi b) de metadate, adică de fişe catalografice pentru fiecare resursă.

 

Sursele de material digital pe care le întrevăd (acum) sunt:

 

A. Clasările în patrimoniul cultural naţional: Comisia Muzeelor şi Colecţiilor clasează cam 300 de piese pe lună. Acum, imaginile pieselor sunt — de regulă — de slabă calitate. Dar descrierea catalografică e făcută de experţii care propun clasările. Aşadar, calitatea metadatelor e — cel mai adesea — OK.

Sigur că atât imaginile cât şi metadatele necesită postprocesare. Aceasta poate fi făcută de CIMEC.

 

B. Proiecte de digitizare importante (finanţate mai ales de stat) — câte-or fi —, cum a fost cel de facsimilare digitală de manuscrise medievale de la Batthyaneum (peste 100.000 de pagini).

În asemenea proiecte — fiindcă se presupune că sunt finanţate semnificativ, nu printre picături — digitizările le fac firmele specializate, iar metadatele le produc catalogatori angajaţi sau (uneori) catalogatorii instituţiilor deţinătoare (poate sunt deja produse, în cataloagele existente).

 

C. Digitizări locale, în instituţii ale memoriei, i.e. în biblioteci, muzee, arhive. Câte-or fi. Şi sunt deja (e.g. BCU Cluj, Metropolitana din Bucureşti).

În asemenea proiecte, instituţiile fac şi digitizările şi produc şi metadatele. Şi în acest caz e nevoie de postprocesări, desigur. Măcar să fie aşa de multe, cât să nu facem faţă !

 

D. Repozite externe, e.g. Google Books, Live Books, Internet Archive (aşa cum am inventariat pe www.biblioteca-digitala.ro).

Şi aici e nevoie de fişe catalografice româneşti. Pentru aceasta e însă suficient de angajat un catalogator, doi.

 

E. Voluntarii.

Oricât ar părea de ciudat (în România), există destui voluntari — mai ales tineri, pentru care munca voluntară nu e o activitate discreditată — dispuşi să digitizeze texte (de pildă). Vezi ro.wikisource.org. Sigur că şi în acest caz ar fi nevoie (uneori) de postprocesări. Un corector şi un catalogator ar fi suficienţi pentru început.

 

În concluzie, nu văd dificultăţi insurmontabile. Tot banii rămân problema, nu persoanalul. După părerea mea.

Anunțuri

Written by poliptic

26 Mai 2008 la 10:59 pm

5 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Multumesc mult de raspuns. Ar fi totusi aspecte pe care nu le prezentati aici si care sunt importante.

    Primul ar fi atentia cu care diferiti catalogatori lucreaza la metadate. Deja ati mentionat diferite tipuri de catalogatori, de la diferite institutii si o posibila supervizare din partea cIMeC-ului. Ma bucur ca sunteti optimist in ceea ce priveste calitatea metadatei originale…eu as avea insa unele retineri. Din proprie experienta stiu ca fiecare face cum crede, mai ales daca nu i se spune exact cum sa faca, si daca vrei sa ai un produs final cat de cat unitar iti este aproape imposibil. Importanta omului din spatele catalogului este foarte mare iar mie mi se pare ca bibliotecarii nostri, printre care si catalogatorii, nu inteleg exact finalitatea muncii lor…si de aici o sa apara multe probleme.

    Biblioteca digitala a Romaniei dupa cate vad se aseamana foarte mult cu Biblioteca nationala: cantitatea documentelor conteaza, utilizatorul nu. Din ceea ce ati prezentat nu reiese macar o minima grija fata de cum va putea accesa omul obisuit aceasta biblioteca. Banuiesc ca accesul la aceste documente este principalul scop al bibliotecii…sau ma insel? Cum o sa ii usurati cautarea, navigarea? Daca credeti ca toate aceastea se vor rezolva un soft de vizualizare…ma tem ca o sa aveti mari surprize. Publicul unei biblioteci digitale nu are rabdarea sau respectul unui om care intra intr-o biblioteca impunatoare. Sunt foarte multe aspecte care trebuie gandite inca de la inceput dar pentru care nu vad preocupare.

    Se va face OCR pe textele digitalizate? In ce proportie se spera sa se poata face cautare in text?

    Mi se absolut necesar ca Ministerul culturii sa se ocupe de pregatirea profesionala a unor tineri care sa poata lucra pe viitor la acest proiect. Acesta nu este un proiect care se va termina repede ci va da nastere la alte si alte proiecte si probleme. Nu pregatiti specialistii care sa poata face fata acestor incercari, cand o sa aveti nevoie de ei nu o sa-i aveti. Masterele LIS pe aici, de exemplu, au cursuri despre digitalizare, studentii pot face practica, pot vedea cum se lucreaza si in alte parti…Cati profesori sunt in Romania care sa poata preda asa ceva?

    Claudia S.

    28 Mai 2008 at 6:20 pm

  2. Stimată doamnă

    [preambul]
    Îmi cereţi prea mult ! Într-un mic post, aţi dori să rezolv toate problemele (mici şi mari) ale BDR ? Întâi — cum am mai spus — BDR nu e exclusiv treaba CIMEC. Pe blogul asta îmi dau şi eu cu părerea. Singura chestie „oficioasă” e propunerea de politică publică invocată. Tehnic, încă nimic nu e oficializat.
    [/preambul]

    În general vă înţeleg (şi apreciez) neliniştile. Dar:

    1) Calitatea metadatelor: desigur, va fi variabilă, de multe ori modestă (ca să nu zic mai rău). Nu asta e situaţia în cazul oricărei biblioteci ? Poate cu excepţia unor mici biblioteci specializate. Dar mai bine decât deloc.

    2) Sigur că ar trebui un cod/manual/ghid de catalogare ! Dar în cazul bibliotecii româneşti generice (ca să nu vorbesc despre muzeu sau arhivă), avem aşa ceva ? Nu vedeţi că abia ne luăm avânt să începem redactarea unui ghid de catalogare ? Acum, în 2008 ! Dar, totuşi, există cataloage româneşti decente, chiar şi fără cod naţional de catalogare. E de mirare, dar sunt.

    3) Sunt de acord cu dvs. că unii catalogatori şi unii indexatori (nu numai din biblioteci !) uită de client. Şi ? Ce să facem ? Înafară de „propagandă” pro utilizator, n-am nici o idee.

    4) Ziceţi dvs. „cantitatea documentelor conteaza, utilizatorul nu”. a) Nu vi se pare normal ca — la început — când avem zero, să fie importantă cantitatea ? b) De unde aţi dedus că „utilizatorul nu” ? Aţi uitat postul precedent, unde militam tocmai pentru un model de date complex (indignându-mi destui colegi) ? De ce mi-aş dori un model complex, dacă nu de dragul utilizatorului ? Tocmai: îmi doresc o granularitate fină şi o specificitate avansată a metadatelor pentru ca indexurile să fie sofisticate (deci să permită baleieri faine) şi pentru ca navigarea să fie facilitată, ba chiar încurajată !

    5) De unde se deduce că mă bizui pe softul de vizualizare pentru a rezolva toate problemele universului ?

    6) Evident că trebuie gândite multe aspecte. Interfaţa-utliizator în primul rând. Dar, chiar toate din primul post ? Pentru multe aspecte n-am nici o competenţă. Mă aştept ca întreaga comunitatea biblio-muzeo-arhivistică să contribuie. Şi, vă rog să listaţi aspectele pentru care nu vedeţi preocupare, ca să declanşaţi preocuparea necesară.

    7) Se va face OCR ? La unele da, la multe nu. Presupun. Cu excepţia manuscriselor facsimilate, probabil se va încuraja ocerizarea. Dar nu cred că poate să promită cineva ceva. Încă o dată: deocamdată nu avem nimic. Orice e binevenit ! Ne putem permite să facem nazuri ? Adică openlibrary.org nu face nazuri şi acceptă (aproape) orice (şi au peste 13 milioane de cărţi). Noi să fim mai pretenţioşi ?

    8) În fine: Ministerul Culturii să se ocupe de pregatirea profesională a tinerilor (pentru acest proiect) ? Şi el, desigur. Dar facultăţile de „ştiinţa informării” nu cumva sunt mai adecvate ? Şi — să zicem — nu prea sunt profesori adecvaţi în România pentru digitizare (deşi nu prea văd ce e aşa de special de predat). Ce să facem ? Să nu digitizăm ?

    Bref: vă înţeleg scepticismul, dar nu vi-l împărtăşesc.

    Dan Matei

    poliptic

    28 Mai 2008 at 10:56 pm

  3. :) din nou multe multumiri pentru explicatii. Deoarece nu este inca nimic batut in cuie mie mi se pare important sa se discute aspecte ale proiectului unde se mai poate lucra. Dupa ce se pune acceptul pe un proiect va fi foarte greu de schimbat…

    Utilizatorul si nevoile lui sunt ceea ce ma intereseaza pe mine cel mai mult in general deci si in acest proiect. La Apograf ati promis de ceva timp o interfata prietenoasa…cum mai merge? Sunt foarte curioasa cum o sa fie primita, daca o sa va creasca numarul vizitelor.

    Am inteles foarte bine de ce propuneti un model de date complex dar, ne intoarcem iar la oamenii cu care lucram: ei inteleg aceste lucruri? Inteleg cum anume ii ajuta pe utilizatiri daca pun informatii intr-un anumit fel? Cred ca cei care o sa decida cum vor fi cheltuiti banii (daca vor fi alocati :D) trebuie sa stie ca trebuie investit serios in pregatirea profesiona a celor care participa.

    In legatura cu nazurile cand nu avem nimic…mi se pare ca e un pic invers: suntem prea saraci ca sa ne multumim cu mai putin. Putin cerem, putin primim. Pe mine ma intereseaza daca s-a discutat optiunea OCR in mod serios.
    Pe de alta parte openlibrary.org nu a fost facuta cu multi bani gestionati de institutii ale statului. Acolo bibliotecarii au aplicta la un grant(!) si au muncit pentru ca credeau in proiect…La noi cei care cred in proiect sunt de cele mai multe ori separati de cei care impart banii pentru proiect…sau ma insel?

    Domnule Matei sper ca inteleg eu gresit afirmatia dvs.”nu prea văd ce e aşa de special de predat” legat de digitalizare. Mi se pare ca seamana foarte mult cu credinta conducatorilor iubiti din comunism care spuneau ca oricum oricine poate fi bibliotecar, nu e nimic special… Facultatile mari de profil din Romania sunt prinse inca in mreje vechi care trebuie rupte dar nimeni nu are nici un interes…Facultatile mici si noi produc diplome nu specialisti…Nu spun sa nu digitalizam din acest motiv dar mi se pare ca o politica nationala de digitalizare trebuie sa ia in considerare actuala lipsa si nevoia de a avea specialisti. In plus ar trebui chiar sa sustina formarea lor (prin reglementari clare si specifice).

    Claudia S.

    29 Mai 2008 at 6:49 pm

  4. Iertare ! Voi fi scurt acum. Am ceva de terminat pentru mâine. Dar e sigur că vom mai discuta.

    1) Noua interfaţă la Apograf progresează. Încet (a trebuit înlocuit complet softul comercial iniţial).

    2) Oamenii cu care vom lucra sunt — mai ales — catalogatori/indexatori. Deformaţia lor profesională îi face să înţeleagă nevoia de metadate descriptive complexe. Nu mi-e foarte frică în această zonă.

    3) Deocamdată avem puţin material digitizat. Nu cred că ne putem permite să refuzăm prea multe. Sigur că trebuie grijă la fixarea priorităţilor pentru ce se va digitiza în viitor. Dar dacă o bibliotecă sau muzeu digitizează ceva nu chiar de maximă importanţă (de pildă din patriotism local), nu cred că vom refuza materialul respectiv.

    4) Dacă trebuie să aleg între a) două cărţi facsimilate şi b) o carte facsimilată şi ocerizată, aleg opţiunea a). Dar nu cred că astfel de decizii vor fi luate de mine :-)

    5) În chestiunea „predării digitizării”. Mă tem că avem o neînţelegere terminologică. În acest context, prin „digitizare” nu înţeleg fişarea (i.e. producerea metadatelor) resursei, ci conversia analogic-digital, i.e. scanare, fotografiere, dactilografiere etc. Pentru aceste activităţi nu văd nevoia de studii aprofundate. Producerea metadatelor pentru resursele digitale este o activitate normală de catalogare/indexare. Aşadar, catalogatorii/indexatorii pe care-i avem pot face treaba asta fără o pregătire specială îndelungată. Nu înţeleg prea bine conceptul de „specialist în digitizare”.

    Dan Matei

    poliptic

    29 Mai 2008 at 9:28 pm

  5. Poate asta e de ajutor legat de „specialist in digitalizare”…Ce fac, prin alte parti, profesori… care evident dau burse studentilor sa lucreze la asa ceva… Digital Collections and Content

    Claudia S.

    10 Iunie 2008 at 10:13 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: