Chestiuni documentaristice (inclusiv bibliologice)

Dan Matei (care își dă și el cu părerea).

Expunerea în Europeana: șoc cultural în instituțiile memoriei

with one comment

I. Din nou despre bibliotecile digitale (contemporane)

„Noua generație” de biblioteci digitale a fost inaugurată de Biblioteca Digitală Europeană: Europeana. Aceasta este – de fapt – un catalog colectiv de resurse culturale digitale expuse online (mai ales) de către țările membre ale Uniunii Europene. Așadar, ea oferă acces la metadatele (i.e. fișele catalografice ale) obiectelor digitale care sunt efectiv consultabile pe saiturile contributorilor (peste 3.500 în întreaga Europă), deci într-un mod foarte distribuit. Expunerea metadatelor se face în două moduri: printr-un portal și printr-o interfață programată – API [Application Programming Interface]. Prin portal (fig. 1), utilizatorii pot interoga direct colecția, iar prin API, programatorii afiliați pot dezvolta interfețe de consultare proprii și pot îngloba înregistrări în propriile lor aplicații.

fig-1-europeana-landing

Fig. 1. Pagina natală a portalului Europeana (decembrie 2016)

Europeana a constituit un model pentru alte biblioteci digitale majore. Una dintre cele mai importante este Digital Public Library of America [DPLA] (fig. 2). De notat: DPLA că este una dintre (nu prea multele) inovații europene majore adoptate de americani în ultimii 25 de ani !

fig-2-dpla-landing

Fig. 2. Pagina natală a portalului DPLA (decembrie 2016)

La nivel european, Statele Membre (care se respectă) au dezvoltat biblioteci digitale naționale, pandante ale Europeana. Cea mai masivă este Deutsche Digitale Bibliothek [DDB] (fig. 3).

fig-3-ddb-landing

Fig. 3. Pagina natală a DDB (decembrie 2016)

Se observă că aceste biblioteci digitale expun colecții de multe milioane de lucrări. Dar, cu cele peste 54 de milioane de exponate, Europeana este de peste trei ori mai voluminoasă decât DPLA.

II. Expunerea online

Întâi, o banalitate prea des uitată: de ce conservăm colecțiile ? Desigur, pentru a ne bucura de ele. Adică publicul – cât mai larg – să se bucure de ele ! Prin „bucurie” înțeleg, de bună seamă, satisfacții estetice și intelectuale. De ce merită (re)amintită această banalitate ? Fiindcă, prea adesea instituțiile memoriei uită că trebuie să fie (mereu) orientate către public. Iar expunerea pe web, adică accesibilă celui mai larg public, scoate și mai tare în evidență deficiențele de prezentare ale multor instituții ale memoriei.

Să ne reamintim: la ce e bună expunerea online ? Răspunsurile mele:

  • Contracarează – (măcar) într-o oarecare măsură – „discriminarea geografică” oraș-sat și capitală-provincie. Un bun cultural expus online – chiar dacă sub forma de surogat digital, în cazul lucrărilor tangibile, mai ales obiectele muzeale – are șanse semnificativ mai mari de a ajunge la ochii unui cetățean defavorizat (cultural) de localizarea sa geografică. Iar un text online e la fel de „veritabil” ca și versiunea lui tipărită.
  • Dezvăluie și piesele „ascunse” veșnic prin depozite. Doar e de notorietate că mai toate muzeele își pot expune în expoziția permanentă abia o mică parte a colecției.
  • Permite afișarea de „legende” ample și conexiuni pentru piesele expuse, ceea ce în expozițiile „fizice” rareori se întâmplă.

III. De ce produce Europeana un șoc cultural în instituțiile memoriei ?

În esență: Europeana fiind o platformă online destinată publicului larg, instituțiile memoriei expozante sunt puse în situația de a-și (re)orienta fișele descriptive ale resurselor culturale expuse către ochiul utilizatorului și nu doar al profesionistului.

De regulă, muzeele nici nu-și expun public cataloagele, iar bibliotecile și arhivele pun în fișele lor – pe lângă descrierea pedantă a cărții ca obiect – cel mult câteva vedete de subiect și nelipsiții (dar inutilii) indici CZU. Așadar, cataloagele „tradiționale” nu prea se adresează „clientului”.

Prin urmare, în context digital, metadatele asociate unei lucrări – care în mod tradițional sunt destinate custodelui/curatorului/bibliotecarului – trebuie extinse cu informații destinate utilizatorului. Piesa se cere interpretată, i.e. plasată în context istoric și geografic, iar subiectul și eventualele aluzii, explicate. Așadar, exponatul – fie el imagine sau text – trebuie „înfășurat” într-o poveste contextualizantă.

Exemplificarea 1 (muzee):

Celebrul tablou al lui Poussin „Răpirea sabinelor”. O fișă precum cea din fig. 4 nu spune prea multe privitorului. La „descrierea” „par Poussin”, ce să zici ? Apoi, elementele „cifrate” (e.g. 77.P.Z.) poate semnifică ceva cel mult pentru custodele colecției. Ca să nu mai zicem de inducerea în eroare: „Type: Monograph” (chiar dacă imaginea este extrasă dintr-o monografie). Mai bine ne-ar spune ceva care să sporească înțelegerea lucrării: cine-s sabinele ? cine le răpește ? de ce ? În plus: informarea privind datarea reproducerii (1899) e mult mai puțin relevantă decât ar fi cea despre datarea originalului (c. 1640).
fig-4-poussin-sabine-europeana-2016-10-08a

 Fig. 4. Poussin. „Răpirea Sabinelor”. Fișa unei reproduceri

Din fericire, Luvru însuși oferă o expunere adecvată (fig. 5).

fig-5-poussin-sabine-louvre-2016-10-08

Fig. 5. Poussin. „Răpirea Sabinelor”. Expunerea pe saitul Luvrului

Încă un și mai bun exemplu găsim pe saitul Muzeului Național de Artă al României. „Adorația păstorilor” al lui El Greco (fig. 6.). Pe lângă o descriere textuală adecvată, o avem și în format audio, ba chiar și în format gestual ! (Păcat că la o scară așa de mică – doar 40 de piese se bucură de o asemenea expunere).

fig-6-mnar-el-greco-2016-10-09a

Fig. 6. El Greco. „Adorația păstorilor”. Expunerea pe saitul MNAR

Exemplificarea 2 (biblioteci):

Un roman „obscur”: „Război și pace”. Fișa din fig. 7 ne cam derutează: „2011” ? Sigur, meseriașii înțeleg că ăsta e anul ediției (al manifestării și nu al expresiei sau lucrării, în jargon FRBR). Dar cititorul obișnuit înțelege asta, sau crede că e anul genezei lucrării ? Nimic despre 1863-1869, nimic despre războaiele napoleoniene, nimic despre Borodino. Nici chiar despre Rusia ! Deci nu aflăm nimic despre subiectul romanului ! Și câtă lume înțelege că „821.161.1” înseamnă „literatură rusă”10 ? Și câți bibliotecari – în afara clasificatorilor – înțeleg ? Așadar, cui folosește limbajul ăsta cifrat ?

fig-7-tolstoi-razboi-si-pace-bna

Fig. 7. Tolstoi. „Război și Pace”

Nici fișa din fig. 8 nu e mai grozavă. Ce să înțelegi din „limba: rumrus” ? Că s-a tradus din rusă ? Frumos exprimat ! Apoi, bietul Tolstoi nici nu și-a închipuit că a scris o carte având drept subiecte „literatura rusă” și „roman” ! Similară și fișa din fig. 9.

fig-8-tolstoi-razboi-si-pace-bara

Fig. 8. Tolstoi. „Război și pace”

fig-9-tolstoi-razboi-si-pace-bcua

Fig. 9. Tolstoi. „Război și pace”

Exemplificarea 3 (arhive):

O imagine de arhivă, cu un personaj notoriu (fig. 10). Descriptori semnificativi ? „Künstler” (= artist) ? Apoi: „limba: germană” ? Ce e „lingvistic” în fotografie ? În schimb nu aflăm nimic despre cine mai e în fotografie ? Când a fost făcută ? În ce context ? Nu aflăm nici măcar cine e fotograful. Cu alte cuvinte, ce semnificație culturală are această fotografie ? De ce merită efortul s-o digitizăm, s-o expunem și să o privim ?

fig-10-hitler-ddb-2016-10-08a

Fig. 10. „Adolf Hitler”  în portalul Deutsche Digitale Bibliothek

Exemplele provin de la instituții de frunte. Dacă cele din „liga întâi” nu sunt adaptate încă „expunerii în piața publică”, ce pretenții să avem de la instituțiile mai mici, cu resurse semnificativ mai restrânse !

IV. Cum să ne adaptăm (noi, instituțiile memoriei) ?

Bineînțeles că adaptarea la mediul online nu e simplă și nici imediată. Cere eforturi. Prima cerință este – cred – conștientizarea faptului că trebuie schimbată mentalitatea. Și apoi regândirea fiecărei fișe (i.e. a codurilor de catalogare) prin prisma utilizatorului. Chiar și imaginile trebuie, poate, prelucrate având publicul în minte. Și expunerea textelor trebuie gândită pentru comoditatea utilizatorului. De pildă, fișiere pdf gigantice nu sunt recomandabile: poți aștepta îndelung să se descarce o carte în pdf (și poate să și plătești), ca apoi să constați că te interesau doar două pagini (sau nici măcar atât). Ca să nu mai zicem că fișierele pdf nu-s comod de citit pe dispozitive mobile, i.e. pe ecrane mici. Dacă se poate, e preferabil ca textele să fie expuse în HTML pur.

În privința descrierilor, putem imagina câteva „tactici” practice.

a) Să recuperăm textele descriptive din cataloagele de expoziție.

Mai ales muzeografii obișnuiesc să descrie amplu măcar unele piese pe care le expun, în cataloagele expozițiilor (un exemplu ilustrativ în fig. 11). De regulă, acestea sunt uitate după închiderea respectivelor expoziții. Și e păcat. Aceste descrieri pot fi reutilizate în fișele expuse online, în beneficiul privitorului.

fig-11-altar-votiv

Fig. 11. Text descriptiv dintr-un catalog de expoziție

b) Să „cooperăm” cu editorii și librarii

Putem prelua (cu folos) în fișele catalografice descrierile oferite de editori. În definitiv e și în interesul lor: poate unii utilizatori ai catalogului, decid să cumpere cartea, inspirați de acea descriere. În fig. 12 se vede o asemenea descriere, mult mai expresivă decât fișele catalografice obișnuite.

fig-12-tolstoi-razboi-si-pace-polirom

Fig. 12. Prezentarea unei ediții a romanului „Război și pace”, pe saitul editurii

c) Să „cooperăm” cu Wikipedia

Multă lume din comunitățile noastre profesionale tratează cu dispreț articolele din Wikipedia. Nejustificat. Și în orice caz, în detrimentul clienților noștri. Dacă nu suntem mulțumiți de un articol, n-avem decât să-l îmbunătățim ! Uite, de pildă, o fișa foarte „profesională” (fig. 13), în comparație cu un articol „de amatori” despre aceeași lucrare, din Wikipedia (fig. 14).

fig-13-brancusi-cumintenia-clasate-2016-10-10a

Fig. 13. Fișa „Cumințeniei Pământului” în Inventarul Bunurilor Culturale Mobile Clasate

fig-14-brancusi-cumintenia-wikipedia

Fig. 14. Articolul despre „Cumințenia Pământului” din Wikipedia

Pe de altă parte, să nu ne facem iluzii ! Când un utilizator caută o resursă culturală anume, interoghează Google. Așadar, contează foarte tare unde se regăsește pagina în lista de răspunsuri Google. În cazul „Cumințeniei Pământului”, în decembrie 2016, articolul Wikipedia era pe poziția 4, pe prima pagină, iar fișa din Inventarul clasatelor nu apărea nici în primele 15 pagini ! Bine, să zicem că „scandalul” Cumințeniei alterează ierarhia. Dar, de pildă, în căutarea bustului „Vitellius” al lui Brâncuși, articolul Wikipedia apare pe poziția 1, pe când fișa din Inventarul clasatelor apare abia pe poziția 7.

d) Să renunțăm la CZU

Clasificarea Zecimală Universală [CZU] a fost o mare realizare intelectuală, de mare folos în secolul XIX și secolul XX, până la pătrunderea calculatoarelor în biblioteci. De atunci însă, este un jargon profesional, chiar criptic, parcă anume făcut să ascundă informație prețioasă utilizatorilor. Bineînțeles că o lucrare trebuie clasificată. Dar de ce să mai folosim un limbaj cifrat pentru asta ? Limbajul natural nu e mai „natural” ? Occidentalii de ce folosesc de ani mulți vedete de subiect și descriptori ? Utilizatorul, nedecriptând indicii CZU (deci neavând un limbaj comun cu clasificatorul), poate rata regăsiri utile.

În plus, codificând în CZU, clasificatorii risipesc timp prețios, fiindcă, desigur, găsirea indicelui adecvat este mai consumatoare de timp decât găsirea (sau „inventarea”) unei vedete de subiect adecvate.

e) Să renunțăm la MARC(uri)

Și formatul MARC a fost o mare realizare biblioteconomică a anilor ’60. Dar, acum, după jumătate de secol, cramponarea de el este păguboasă. Nu degeaba Biblioteca Congresului – unde, de altfel, s-a inventat MARC – se pregătește (cam demult !) să treacă la BIBFRAME, un format mai adecvat vremurilor.

În fig. 15 se vede înregistrarea UNIMARC a unei ediții a romanului „Război și pace”. O să mă rezum la obiecția majoră, și anume: ce rost mai are efortul de a evidenția părțile titlului și a mențiunii de responsabilitate ? În afară de a permite afișarea în formalismul ISBD (la ce mai folosește acesta ? nici măcar stilurile consacrate de citare nu folosesc sintaxa ISBD), cui folosește ? N-am întâlnit OPAC care să-ți permită căutarea doar în „mențiunea secundară de responsabilitate”, să zicem. Și chiar dacă softurile ar permite, câți dintre utilizatori măcar înțeleg ce înseamnă această expresie ? Așadar, o transcriere brută sau, și mai bine, ocerizarea paginii de titlu ar fi mai economicoasă.

fig-15-marc-a

Fig. 15. Înregistrarea UNIMARC a fișei din fig. 7

În locul pedantei transcrieri a paginii de titlu, catalogatorii și-ar folosi mai profitabil expertiza la a identifica și caracteriza lucrarea/lucrările și expresia/expresiile cuprinse în manifestarea prelucrată.

Pentru clasificări – în cadrul formatului MARC (la care, desigur, bibliotecile cu ILS-uri tradiționale nu pot renunța, decât odată cu softul) – aș folosi (neortodox) câmpul 686 – Other Class Numbers, adică, în loc de indici numerici aș folosi (fără jenă) limbaj natural.

V. În loc de concluzii

Nu că ar putea asta să ne consoleze, dar nici alții nu-s (mult) mai breji. Vezi (fig. 16; Richard Pevear și Larissa Volokhonsky coautori cu Tolstoi ?).

fig-16-tolstoi-war-and-peace-worldcat-a

Fig. 16. Fișa „Război și pace” în WorldCat

În rezumat, teza mea este că schimbarea de paradigmă pe care o impune Europeana ne impune să ne concentrăm pe descriptori și pe descrieri cât mai ample. O lucrare, cu cât este mai semnificativă cultural, merită să fie „înfășurată” într-o poveste, adică să i se dezvăluie contextul geografic, istoric și cultural, să i se specifice nuanțat subiectul și să i se semnaleze conexiunile cu alte lucrări. Mai mult efort trebuie investit în descrierea lucrărilor, nu a „containerelor”. De pildă, nu descrierea fină a numărului de revistă e interesantă, ci a articolelor dinăuntru ! Și totul, având în minte utilizatorul final: publicul larg.

În fine, mari speranțe îmi pun în viitorul catalog național partajat: culturalia.ro. Acesta va fi deschis atât bibliotecilor, cât și muzeelor și arhivelor și va cuprinde și Biblioteca Digitală a României, pandantul național al Europeana. Modelul său de date se va baza pe modelele conceptuale CIDOC-CRM și FRBRoo, deci va fi foarte contemporan.

 

Anunțuri

Written by poliptic

19 Ianuarie 2017 la 5:52 pm

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. Multe din cele expuse sunt bune si – posibil – utile.

    Intrucat se asteapta comentarii critice care pot fi binevenite, ma voi referi – evident– la cele scrise despre CZU.

    Este bine ca unele fisele descriptive sa fie revizuite, reorientate.

    Dar, reorientarea trebuie sa insemne o imbunatatire clara, o reprezentare adecvata a unei lucrari culturale atat pentru „ochiul utilizatorului”, dar sa fie corecta si pentru realizator. Altfel, se minimizeaza munca specialistului. De aceea, cred ca este mai corect sa spunem revizuire, adica a nu indeparta mijloacele prin care specialistii au realizat descrierea unei resurse culturale, fie ca este un tablou sau o carte.

    Aceasta pentru ca as avea ceva de spus si la Exemplificarea 1 (muzee). De exemplu, mie, utilizator, nu-mi place sa mi se explice un tablou. Eu vreau sa apreciez pictura, sa o percep fara a mi se da indicatii, iar daca doresc o explicatie, despre pictor sau despre un tablou, o voi gasi singura, ulterior. Gasesc normale elementele „cifrate” (e.g. 77.P.Z.) care ii ajuta pe muzeografi si pe mine, utilizator, nu ma deranjeaza. Dar, repet, la acest capitol sa se manifeste muzeografii, cei care sigur pot spune mai multe.

    SE SPUNE in Capitolul III. De ce produce Europeana un șoc cultural în instituțiile memoriei ?
    Se spune : „ … bibliotecile și arhivele pun în fișele lor – pe lângă descrierea pedantă a cărții ca obiect – cel mult câteva vedete de subiect și nelipsiții (dar inutilii) indici CZU”.
    Si vine Exemplificarea 2 (biblioteci):

    Ni se spune : „ … Un roman „obscur”: „Război și pace”. Fișa din fig. 7 ne cam derutează: „2011” ? Sigur, meseriașii înțeleg că ăsta e anul ediției (al manifestării și nu al expresiei sau lucrării, în jargon FRBR). Dar cititorul obișnuit înțelege asta, sau crede că e anul genezei lucrării ? Nimic despre 1863-1869, nimic despre războaiele napoleoniene, nimic despre Borodino. Nici chiar despre Rusia ! Deci nu aflăm nimic despre subiectul romanului ! Și câtă lume înțelege că „821.161.1” înseamnă „literatură rusă”10 ? Și câți bibliotecari – în afara clasificatorilor – înțeleg ? Așadar, cui folosește limbajul ăsta cifrat ?”

    – Nu cred ca un cititor obisnuit ar putea crede ca anul 2011 alaturi de titlul „Razboi si pace” de scriitorul rus, Lev Tolstoi, poate fi anul genezei lucrarii sale ? Ori, Rusia are – cel putin – doi foarte mari scriitori Tolstoi Lev si Dostoievski, tradusi si cunoscuti in lumea intreaga. Dar, desigur, poate fi mai clar daca s-ar scrie in descrierea fisei : Anul aparitiei, si nu numai An.

    – DA, este literatura rusa ! Si este un roman. De ce nu este corect sa se scrie literatura rusa la un roman rus ? Acel indice „821.161.1” care inseamna „literatura rusa” este un indicativ, un element „cifrat” care-i ajuta foarte mult pe bibliotecari si nu numai. Iar daca acesti indecsi nu ar fi fost pusi, vai de mama lor de carti … multe s-ar fi ratacit … Si daca esti bibliotecar si habar nu ai de clasificare, nu numai ca este foarte rau, dar este chiar rusinos. Ar putea fi inlocuit campul Subiect propriu-zis cu Domeniu. Dar, aici este vorba de programul fiecarei bibliotecii. Nu stiu cum s-ar putea face schimbarea si daca ar fi voie.

    SE SPUNE : „ … Apoi, bietul Tolstoi nici nu și-a închipuit că a scris o carte având drept subiecte „literatura rusă” și „roman” !”

    De ce s-ar supara Tolstoi daca i s-ar spune asa ceva ? Chiar nu intelge si nici nu mi se pare atat de gresit. Un scriitor chiar scrie romane si face „literatura”

    (oare, fara sa stie ca face literatura ? vorba lui M. Jourdain).

    Chiar daca subiectul unei carti inseamna altceva, totusi un cititor daca vede la subiect literatura, intelege ca nu este vorba de agricultura …
    Banuiesc faptul ca – dvs. fiind un intelectual autentic – va place sa sarjati …

    – De ce in descrierea fisei cartii s-ar spune ceva despre perioada 1863-1869 ? Aceasta este perioada in care a fost scris romanul. Este important sa se scrie despre subiectul romanului. Altfel, ar trebui sa trecem si ca romanul are nu stiu cate schite, variante, etc. Ori, romanul nu include perioada 1863-1869 si chiar l-ar incurca pe cititor.
    – Este necesar sa scrie despre Borodino si anul 1812, da, pentru ca asta este perioada din roman.
    – Este necesar sa se scrie ca este un roman istoric, iar din punct de vedere al CZU, indicele de literatura daca ar fi fost dublat de perioada istorica a Rusiei din 1812, ar fi fost perfect.

    Nu stiu cum de nu ati gasit nici o fisa cu o descriere completa, asa cum, de altfel, se gasesc, multe in Biblioteca Nationala. Am luat doua exemple din anul 1993 si anul 2005, ani cu semnificatie pentru aplicarea corecta a CZU, ceea ce nu s-a mai intamplat intotdeauna dupa 2005, din dorinta unora de a mai renunta la CZU …

    CZU : 821.161.1-311.6=135.1, adica roman istoric (- 311.6) in limba romana
    Si
    CZU : 94(47)”1812″(0:82-31), adica istoria Rusiei, anul 1812 – Batalia de la Borodino

    http://alephnew.bibnat.ro:8991/F/EFTBA23J6AB3A5YBUK5DAD3YPV5FVSE3XV6N48PBQILAEIE7SP-21916?func=full-set-set&set_number=043698&set_entry=000011&format=999

    Cota II 504293

    Autor Tolstoi, Lev Nikolaevich
    Titlul Război şi pace
    Tipul documentului [*Carte tipărită]
    Inf. la titlu roman
    Localitate Bucureşti
    Editură Mondero
    An 2005
    Descriere fizică 4 vol. în 2 ; 20 cm.
    Serie Biblioteca ideală Mondero. Capodopere ale literaturii universale
    Note de legătură Subset of:Vol. 1 : [Părţile 1 şi 2]
    Subset of:Vol. 2 : [Părţile 3 şi 4]
    ISBN 973-9349-70-6
    Titlul seriei Biblioteca ideală Mondero
    CZU 821.161.1-311.6=135.1
    94(47)”1812″(0:82-31)

    Autor secundar Philippide, Alexandru (trad..)
    Parocescu, Nicolae (trad..)
    Teică, Nicolae (trad..)
    Radici, Nina (trad..)
    Mazilu, Dan Horia (pref..)

    Cota II 429677

    Autor Tolstoi, Lev Nikolaevich
    Titlul Război şi pace
    Inf. la titlu [roman]
    Editură Imprimeria „Coresi” R.A.I
    An 1993
    Note generale Tit. orig. (rusă): Vojna i mir
    Vol. reproduce textul ed. : Bucureşti: E.S.P.L.A., 1954. Vol. I-IV
    ISBN 973-9024-10-6
    CZU 821.161.1-311.6=135.1
    94(47)”1812″(0:82-31)

    Acestea sunt clasificari din anii 1993 si 2005 cand se mai facea clasificare. Apoi, din dorinta de reducere a indicilor CZU (indicatie data chiar de un director al BNaR – profesor de biblioteconomie), s-a facut automat, fara judecata, reducand si ce este esential din subiectul (tema) unei carti, precum in cazul nostru.

    Numai bibliotecarii – clasificatori comozi nu vor CZU.

    Numai bibliotecarii sarguinciosi (laboriosi ar fi cuvantul potrivit, dar m-am ferit de cuvantul care duce la truda …din cauza sintagmei dvs. „clasificatorii risipesc timp prețios” ) fac o clasificare buna. Fie, ca se face o clasificare cu indici CZU sau se foloseste limbajul natural, dificultatea este deosebita.
    Va asigur ca nu este usor sa scoti in evidenta corect subiectul / tema unei carti prin vedete de subiect/descriptori – limbajul natural !
    Va asigur ca aceia care stiu sa foloseasca indicii CZU corect tot aceia vor face si o indexare corecta prin limbajul natural.
    Pentru cititor s-ar putea „traduce” CZU in limbaj natural :
    Roman istoric – Batalia de la Borodino, 1812.
    Se poate adauga, daca se vrea :
    Razboaiele Napoleoniene, 1812-1815 – Campanii – Rusia
    Credeti ca este usor ?
    Si aceasta este o carte – fisa de catalog cu o descriere usoara fata de altele.

    Daca indicele CZU este corect folosit si limbajul natural va fi folosit corect.
    CZU poate fi un ghidaj pentru bibliotecar in redarea unui limbaj natural corect pentru utilizator.

    Pentru folosirea unui limbaj natural ar ajuta foarte mult programul :
    – INDEX CZU (care, cel putin la BNaR este disparut sau folosit cu retinere, pe ascuns, pentru ca a fost definitivat si dat bibliotecarilor din toate bibliotecile din Romania de catre Vali Constantinescu – persona non-grata !) si,
    – LIVES- RO care … se face inca … de vreo peste 10 ani (am auzit ca ar fi gata, dar, se cauta soft) … Serban Vararu, informaticianul care a ajutat la realizarea programului INDEXER pentru INDEX- CZU putea sa ajute Biblioteca Nationala sa se lucreze LIVES- RO direct intr-un program adecvat, asemanator RAMEAU. Vararu, un tanar informatician putea si dorea sa ajute BNaR cu Lives-Ro inca de pe timpul conducerii Erceanu, dar, nu s-a vrut pentru ca era persoana adusa de Vali Constantinescu.

    MIORITISME !
    Greu de inchipuit chiar daca este vorba de interesul propriei institutii si mi se pare chiar impotriva interesului national !

    SE SPUNE : IV. Cum să ne adaptăm (noi, instituțiile memoriei) ?
    Bineînțeles că adaptarea la mediul online nu e simplă și nici imediată. Cere eforturi. Prima cerință este – cred – conștientizarea faptului că trebuie schimbată mentalitatea. Și apoi regândirea fiecărei fișe (i.e. a codurilor de catalogare) prin prisma utilizatorului. Chiar și imaginile trebuie, poate, prelucrate având publicul în minte. Și expunerea textelor trebuie gândită pentru comoditatea utilizatorului. De pildă, fișiere pdf gigantice nu sunt recomandabile: poți aștepta îndelung să se descarce o carte în pdf (și poate să și plătești), ca apoi să constați că te interesau doar două pagini (sau nici măcar atât). Ca să nu mai zicem că fișierele pdf nu-s comod de citit pe dispozitive mobile, i.e. pe ecrane mici. Dacă se poate, e preferabil ca textele să fie expuse în HTML pur.
    În privința descrierilor, putem imagina câteva „tactici” practice.

    Prin cele câteva „tactici” practice, a nu se regandi fisa numai prin prisma utilizatorului. Din moment ce codurile de catalogare sunt bune, ajuta, este important sa nu se darame ce peste cativa ani am regreta si nu se mai poate repara nimic.
    b) Să „cooperăm” cu editorii și librarii
    Nu intotdeauna descrierile facute de editori sunt corecte. O colaborare sa existe, dar fiecare sa-si faca treaba lui, corect, ca un adevarat profesionist.
    Am vazut cum se acorda CIP (Carte Inaintea Prelucrarii) de catre unele edituri.
    Un volum de poezii intitulat, parca, „ Gradinile inimii” a primit indicele de … horticultura (!!!!???) .

    Chiar in exemplul dat „Capodopera Razboi si pace (1863-1869) zugraveste viata intregii societati ruse in perioada razboaielor napoleoniene … ” ori, repet perioada mentionata este perioada in care Tolstoi a scris romanul, ori nu asta se intelege din explicatia editurii. Cum ramane cu cititorul ? Ce va pricepe el ?
    In descrierea fisei, alaturi de CZU, de acord, se pot trece si descriptori legati de Istoria Rusei, razboiele napoleoniene, Batalia de la Borodino. Dar, nu cred ca din descrierea fisei ar putea lipsi cuvinte ca roman sau literatura rusa.

    c) Să „cooperăm” cu Wikipedia.

    Sigur ca citim in Wikipedia, noi toti, dar, ca si in cazul editurilor trebuie facute verificari si prin alte surse, chiar sa rasfoim o Enciclopedie pentru carti de stiinta, dexemplu, daca dorim o descriere corecta pentru asemenea proiect – Biblioteca Digitala ! Fiecare dintre noi, de multe ori, am gasit date eronate in Wikipedia.

    SE SPUNE : d) Să renunțăm la CZU
    „Clasificarea Zecimală Universală [CZU] a fost o mare realizare intelectuală, de mare folos în secolul XIX și secolul XX, până la pătrunderea calculatoarelor în biblioteci. De atunci însă, este un jargon profesional, chiar criptic, parcă anume făcut să ascundă informație prețioasă utilizatorilor. Bineînțeles că o lucrare trebuie clasificată. Dar de ce să mai folosim un limbaj cifrat pentru asta ? Limbajul natural nu e mai „natural” ? Occidentalii de ce folosesc de ani mulți vedete de subiect și descriptori ? Utilizatorul, nedecriptând indicii CZU (deci neavând un limbaj comun cu clasificatorul), poate rata regăsiri utile.
    În plus, codificând în CZU, clasificatorii risipesc timp prețios, fiindcă, desigur, găsirea indicelui adecvat este mai consumatoare de timp decât găsirea (sau „inventarea”) unei vedete de subiect adecvate”.

    Concluziile mele :
    – Abordare in Europeana nu trebuie sa-i indeparteze pe bibliotecari in a clasifica publicatiile cu un indice CZU folosit corect, cat mai sintetic, trecand alaturi de indicele CZU si vedete de subiect/ descriptori (cu ajutorul instrumentarului asteptat LIVES- RO / RAMEAU).

    – Am gasit CZU sau Dewey in multe biblioteci. Am gasit clasificarea Dewey si la Libray Congress, Biblioteca Nationala a Cehiei, BNF, etc.
    Eminescu al nostru are clasificarea 859/.1/2 la Library Congress.

    – BNF considera ca „Razboi si pace” este literatura scriind la Domaine – indicele 800.

    – De curand pe site RAMEAU – BNF apare o Lista a domeniilor dupa Clasificarea Dewey – http://rameau.bnf.fr/utilisation/code_themes.htm
    (Classement numerique par indice Dewey)
    Les codes de regroupement par domaines, inspirés de la Classification décimale Dewey, permettent de trier les notices d’autorités RAMEAU par disciplines et ensembles thématiques.

    Precum si o Lista a domeniilor prezentate alfabetic – http://rameau.bnf.fr/informations/domaines.htm
    (Classement alphabétique par thème).

    Iar bibliotecarii – realizatori ai proiectului RAMEAU, cei care trudesc la RAMEAU (cam la fel ca aceia care fac clasificare) au fiecare domeniile repartizate dupa indicele DEWEY – http://rameau.bnf.fr/informations/domaines.htm (Liste de gestionnaire classee par domaine)

    Iar, noi, in Romania, ne apucam sa dam deoparte cu CZU !!!

    – Viitorul catalog național partajat, sigur, va ajuta, dar CZU va fi de baza si aici. Lucrul in on-line, folosirea indexului CZU atat de asteptat ani de zile care acum exista, va reduce sigur greselile de clasificare si se pot completa clasificarile CZU cu limbajul natural. Pot „convietui” impreuna foarte bine.
    Si, sigur, prin CN Partajat, in sfarsit, se va realiza acea uniformizare a descrieii fiselor, dar si uniformizarea clsificarii atat de dorite in toate bibliotecile tarii.

    – Pentru multi bibliotecari-clasificatori folosirea limbajului natural li se va parea foarte usor – prea complicata CZU asta … – dar, eu sunt sigura ca va fi o munca superficiala pentru unii, se va face un mare haos pentru care generatiile viitoare vor pierde timp pretios pentru rezolvare.
    Imi amintesc ca am citit prin anul 2000 ca o Biblioteca din Europa
    (nu mai stiu exact despre care biblioteca este vorba, dar am scris despre asta, la vremea respectiva. Poate cineva isi aminteste de interventia mea de atunci) a inlocuit clasificarea cu limbajul natural.

    Dupa cativa ani au realizat ce tampenie au facut si au incercat revenirea …

    Chiar nu-l inteleg pe domnul Dan Matei de ce tot incearca de vreo 20 de ani, cel putin, sa darame CZU,
    venind mereu cu aceleasi argumente pe care bibliotecarii-clasificatori tot le resping si tot o luam de la capat. Am fost impreuna, alaturi de alti bibliotecari la cateva simpozioane pe tema CZU – cel mai mare a fost cel din mai 2006 de la BCU – Bucuresti – si situatia a ramas la fel.

    Cat de corect spunea regretata noastra colega Ioana Dragota despre unicitati date de CZU :
    – posibilitatea de cautare a CZU prin trunchiere,
    – structura ierarhică nu se poate realiza prin cuvinte,
    – posibilitatea redarii unor aspecte ale cartii care nu privesc numai subiectul, ci si solicitarea.
    – am retinut de asemenea comparaţia facuta de fosta noastra colega intre CZU şi un instrument muzical. Ca sa faci un instrument să-şi arate calităţile sunt necesare cunoştinţele şi abilităţile muzicantului care foloseşte insrumentul.
    – independenta lingvistica a CZU.
    Redau un exemplu simplu pentru independenta lingvistica : Acidul Sulfuric are denumiri diferite in limbi diferite. Daca se scrie H2SO4 (corect ar fi cu H indice doi si O indice 4), dar se intelege in ORICE limba.

    La fel si CZU este un Limbaj SPECIFIC UNIVERSAL, care transcede limba vorbita sau in care gandeste orice individ – cat de cat scolit – din Lumea Intreaga …

    Stim cu totii ca in utilizarea CZU in cataloagele automatizate, exista posibilitatea ascunderii indicilor CZU în OPAC, astfel încât să nu incomodeze utilizatorii.
    Si atunci ?

    Mai renuntati la ideea aceasta si lasati-i pe clasificatori sa faca cum este mai bine.
    Sper ca nu sustineti ca ati cunoaste mai multa Clasificare CZU decat clasificatorii, fie cei inca existenti in BNaR, fie cei pensionati.

    Ori, tare mi-e teama ca tot agitand ideea renuntarii la CZU, cu noile cadre speriate de „balaurul” CZU, neintelgand clar eficienta pentru o Biblioteca mare, chiar o vor desfiinta.

    Eu as propune ca si managerii din marele biblioteci ale tarii, dar mai ales managerii – BNaR – pentru ca tot se desfasoara acum concursul pentru manager la Biblioteca Nationala, sa faca o pregatire prealabila conducerii cu cursuri de catalogare si clasificare.

    Ar fi preferabil a se intelege – chestiunea simpla, clara si de baza – ca fara buni si bine pregatiti catalogatori si clasificatori, o mare biblioteca nu poate exista.

    Cel putin, la BNaR, toti directorii de dupa 1990 ori aveau teama de CZU, ori habar nu aveau de ea.

    Sigur ca ar trebui ca directorul cu problemele profesionale ale Bibliotecii sa fie trup si suflet cu acesti harnci bibliotecari.
    Cu atat mai mult sa nu le fie puse piedici.
    E greu pentru un fost depozitar sa se poata extrage pericolului incurcarii in „meandrele concretului” CZU,
    dus de entuziasmul – desigur sincer – al realizarii sinergiei faptuirii, plina de un zel.
    Mai ales cand formarea profesionala s-a facut pentru multi numai la Universitatea Bucuresti in umbra unui mare profesor de biblioteconomie, care – ca oricare mare personalitate culturala, desigur – are ideile sale originale si bine implementate, de neclintit, in domeniu … dar care nu iubea CZU.

    Nu este vorba despre ce se spunea pe aici, pe undeva, ca bibliotecarii-clasificatori „ar putea face si crima daca spui ceva rau de CZU”.
    Asta este o si mai mare ideee, scapata – cine stie din ce motive – decat daca vrei s-o desfiintezi.

    Am expus numai niste pareri pentru apararea a ceva ce este benefic bibliotecilor !

    Chiar as lansa un slogan care ar trebui sa nu lipseasca clasificatorilor ; dar, probabil, ca si la ei este aceeasi dezbinare care exista in tara intre Romani :
    CLASIFICATORI DIN TOATE BIBLIOTECILE ROMANESTI, UNITI-VA !
    NU lasati sa se „intineze” Idealurile NOBILE ale Clasificarii Zecimale …

    Vor fi aruncati la Groapa Uitarii … – asta ca sa inchei intr-o nota vesela …

    Vali Constantinescu

    Vali Constantinescu

    24 Ianuarie 2017 at 11:08 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: